Inima mea și alte găuri negre – Recenzie Carte

 

Asta ar fi o variantă de titlu, cealaltă ar fi: „Când nu prea mai ești un adolescent și gusturile tale în materie de lectură sunt mult mai pretențioase”. Azi o să vorbesc puțin despre cartea „Inima mea și alte găuri negre” de Jasmine Wayga, carte pe care o puteți găsi la editura Herg Benet. Am primit-o în urmă cu ceva vreme, împreună cu alte câteva cărți despre care voi scrie în curând. Ce pot să spun este că va fi o recenzie sinceră și foarte subiectivă.

O să încerc să nu dau foarte mult din carte. Practic este vorba de Aysel, o adolescentă care vrea să se sinucidă, în mare pentru că se crede incapabilă de a experimenta emoții și se teme de o posibilă trăsătură de personalitate pe care ar fi moștenit-o. Întreaga intrigă se conturează asupra relației sale cu Roman, un alt adolescent care vrea să se sinucidă, pe care îl întâlnește prin intermediul unui site prin care îți poți găsi parteneri de sinucidere. Ăștia doi decid că vor să se sinucidă împreună, dar… ce să vezi?

Nu o să îți spun cum se termină, dar sfârșitul este foarte previzibil. Cred că acesta este unul din lucrurile care nu mi-au plăcut. Ca să nu par o scorpie absolută, o să încep însă cu aspectele care mi-au plăcut. În primul rând, coperta e drăguță, și îmi place la nebunie că nu au pus două fețe pe ea. Și îmi place și că abia spre sfârșit începi să înțelegi care e faza cu coperta.

Există un oarecare suspans. De la început te întrebi, oare cum o cheamă pe aia, câți ani are ăla, dar ce s-o putut întâmpla cu ei de o ajuns în stadiul acesta. Ideea e că pot aprecia faptul că scriitoarea a ales să dezvăluie detalii, să răspundă la aceste întrebări doar la momentul la care personajele aveau de gând să facă asta.

Sunt și niște figuri de stil drăguțe, și cred că întreaga acțiune ar fascina orice adolescent. E până la urmă o lectură ușoară. Pentru gustul meu care sunt obișnuită cu lecturi ceva mai grele, cărți de istorie, literatură rusă and stuff, cartea e departe de a fi… care e cuvântul…suficientă.

Spun asta din două motive. Deși pe spate se spune că personajele sunt excepțional conturate, nu pot fi de acord. Într-adevăr poți identifica anumite tipologii, dar descrierea lor mi se pare repetitivă și lipsită de complexitate. Personajul principal masculin de exemplu este descris din prisma lui Aysel, și în majoritatea secvențelor, îți povestește despre cum îi plac sau nu ochii lui verzi, și dacă îi place sau nu linia maxilarului. Ăsta e motivul pentru care mi se pare mai degrabă superficială conturarea personajelor. În definitiv însă, nici nu ar avea cum să fie altfel având în vedere că principalul ei public vor fi adolescenții, care nu ar avea răbdare pentru altceva.

Al doilea lucru ce nu mi-a plăcut a fost finalul care mi s-a părut „fugărit”. Pur și simplu am avut impresia că scriitoarea s-a săturat să scrie cartea și a precipitat finalul. De fapt întreaga evoluție a lui Aysel și Roman mi se pare îndoielnică și lipsită de motivație. Personal am simțit că au ajuns în acel stadiu al relației lor doar pentru că așa se aștepta lumea, sau pentru că asta ar vrea să citească un adolescent.

Per total mi s-a părut cam… meh. Dar, asta doar din prisma mea. S-ar putea să o încerci și să îți placă la nebunie. Mai ales dacă îți plac genul acesta de cărți, cu siguranță nu o vei lăsa din mână. E până la urmă o lectură ușoară pe care o poți termina într-o după-masă. O puteți comanda de aici. 😉

You may also like

Un comentariu

Lasă un răspuns