Trei creatoare de modă despre care știi prea puțin

 

De ce ai vrea să știi mai multe despre creatoarele de modă? Simplu. Hainele pe care le crează sunt o expresie a poveștii lor de viață. Când le porți creațiile, le porți o bucată din personalitatea lor și din evenimentele care au dus la crearea acelei piese vestimentare. Hainele create de ele sunt mai mult decât bucăți de material care învelesc trupul. O rochie creată de una din ele reprezintă suma unor lecții de viață care au fost transformate în ceva formidabil.

Chiar dacă azi nu mai purtăm creații direct proiectate de ele, pentru că au murit acum mulți ani, moștenirea stilistică pe care au lăsat-o este impresionantă. Azi vreau să vorbim despre trei creatoare de modă. Mai vechi și mai uitate dar cu povești deosebit de impresionante. Dă play și hai să povestim :D.

    Rose Bertin

Dacă ai citit articolul meu despre bărbații care au schimbat istoria modei, pe care îl găsești aici, știi că Worth a fost părintele modei haute-couture. Ei bine, înainte ca acesta să apară în peisajul parizian, a tronat Rose Bertin, modista personală a reginei Maria Antoaneta. Ea a propus un stil rafinat, dar lejer prin eliminarea crinolinei greoaie și a cucerit Parisul fiind primul nume de femeie modistă care a a ajuns să fie asociat cu a marcă.

La vârsta de 7 ani tatăl ei a murit, iar mai târziu a devenit ucenica unei croitorese. A deprins gustul pentru modă, dar a stăpânit și arta coafuri, cu toate că metodele secolului de coafare erau deosebit de complexe și de greoaie. Combinând aceste două pasiuni, Rose dicta nu doar materialele, croielile și culorile pe care le va purta Parisul, ci și coafurile.

În ziua de azi coafurile ei ar părea o glumă și cu greu ne-am imagina că a existat o perioadă în care acestea au fost considerate pline de stil. Dar aceste creații savante în păr au ajuns să aibă, pe lângă evidentul scop estetic, și unul social. Practic Bertin a învățat societatea că obiectele pe care femeile le așezau în păr, pe lângă bucăți de material și pene, simbolizau statutul lor social, precum și pasiunile secrete. Astfel, fluturii în păr sugerau o femeie cu multe disponibilități, amorașii din bucle trădau o fire sentimentală, iar sarcofagele (știu, cum amar să poarte sicrie în cap???) și urnele funerare, sugerau nimic altceva decât dezamăgirile în dragoste. Ce mod mai bun să spui lumii că ai inima frântă nu? :))

      Elsa Schiaparelli

Rivala umărul 1 a lui Chanel. Toată cariera celor două a fost marcată de micul război de stil care se purta între ele. Chanel încuraja un stil sobru și minimalist, în timp ce Elsa a pășit întâmplător ăn lumea modei, ca o adevărată oportunistă, cu creații inspirate din perioada lui Rose Bertin. Cu un respect canonic față de liniile anatomice ale corpului, Elsa a reușit să le redea femeilor șansa la feminitate. Deși Chanel a câștigat detașat războiul dintre cele două, viața italiencei Elsa Schiaparelli merită o privire mai atentă.

Chanel o numea „italianca aia care deghizează femei”, și culmea, Elsa chiar a reușit să își ridice creațiile la rang de spectacol. Întreaga ei viață a fost ceva demn de un film. Născută într-o familie destul de înstărită, Elsa și-a trăit copilăria, și cam toată viața, cu capul în nori. A fost exmatriculată de două ori, prima dată de la o mănăstire, apoi de la un pension, iar la 18 ani a refuzat prima căsătorie cu un rus. Această propunere a fost ceea ce a determinat-o să se mute la 21 de ani din Italia în Anglia, unde și-a cunoscut și viitorul soț, cu care s-a logodit și căsătorit în aceiași zi. În următorii 7 ani au trăit de pe urma zestrei lui Schiaparelli, după care soțul ei a decis să plece lăsând-o singură cu fiica ei. Elsa nu s-a mai căsătorit niciodată.

Până la 30 și ceva de ani, Elsa nu avea nicio treabă cu lumea modei, era totuși atrasă de artă și avea mulți prieteni artiști. Abia mai târziu a întâlnit oamenii care trebuie, și pur întâmplător a ajuns să fie principala rivală a lui Chanel. Rochiile ei erau vii și pline de culoare, iar „extravaganța” era cuvântul care le definea cel mai bine.

    Madame Gres

Madame Gres este cu siguranță preferata mea, și îmi pare sincer rău că rochiile ei nu mai sunt purtate azi. Stilul ei era cu adevărat formidabil, dar viața ei este învăluită în mister. Este creatoarea de modă cu cea mai puțin cunoscută viață privată. Avea un stil personal foarte simplu și auster. Nu purta machiaj și avea mereu un turban pe cap.Nu bea, nu fuma și nu avea vicii. Dar rochiile ei erau adevărate sculpturi din țesătură.

Materialul îi dicta forma rochiei, iar creațiile care au ieșit din mâna ei sunt nemuritoare. Rochiile sale erau foarte rafinate, ample dar fără a părea „prea mult”, pline de detaliu, aproape perfecte. Culorile erau fie foarte puternice, fie foarte subtile, iar femeile o luau razna după creațiile ei. Cu toate acestea nu a ajuns să se bucure de succesul ei prea mult. Ignorând partea financiară a afacerii sale, s-a văzut nevoită să vândă 66% din afacere unor oameni care au distrus-o. În cele din urmă a părăsit propria casă de modă, și din ultima bucată de material, a croit rochia actriței Audrey Hepburn, pe care aceasta a purtat-o când a câștigat premiul Oscar.

Toate aceste informații fascinante le poți găsi în cartea „12 creatoare care au schimbat istoria”de Bertrand Meyer-Stabley. Cartea povestește despre viața a 12 creatoare de modă iconice și face parte din categoria Biografii. Un lucru care mi-a atras atenția este faptul că ai de scris despre femei mult mai mult decât decât despre bărbați, pentru că, scrisă de același autor, cartea despre 12 bărbați creatori care au schimbat istoria este ceva mai compactă.

Vine de la editura mea favorită, Baroque Books and Arts, și o găsiți pe Libris.ro. Are 392 de pagini și se citește ușor. O găsiți online la prețul de 46 de lei.

 

You may also like

2 comentarii

  1. Imi pare tare rau ca nu am auzit niciodata de aceste creatoare de moda, dar poate ca nu m-a interesat. Acum am o dorinta nestavilita de a citi cartea.

Lasă un răspuns