Și oamenii din antichitate erau idioți

 

Și când spun oameni vreau sa spun personalități importante ale antichității, printre care și Platon… și când spun idioți, vreau să spun stupizi sau „cum sărăcie au putut să creadă așa ceva”, și când spun Antichitate vreau să spun și Evul Mediu, pentru că un exemplu de tot râsul e de acolo.

Azi vreau să te înveselesc cu o mică bârfă despre „celebritățile” trecutului. Spun bârfă pentru ca mna… nu i-am văzut, dar nu-i bai că oricum nu au cum să se apere, adică sunt cam morți de câteva sute de ani. Da… să nu ne mai lungim atât și să intrăm în pită.

Platon a fost misogin

Izvorul de înțelepciune al Greciei Antice, aceiași persoană care a promovat sau a inventat (încă nu sunt sigură) teoria despre nemurirea sufletului, Platon, a fost fantastic de misogin. Fantastic la modul „să-mi trag o palmă”, pentru că prejudecățile lui cu privire la femei sunt pur și simplu uimitoare și amuzante în același timp.

Sunt sigură că femeia nu o ducea prea bine în Grecia, chiar dacă era ea acest mare simbol al frumuseții. Spun asta pentru că viața de femeie cam echivala cu cea mai groaznică pedeapsă morală. Mai concret, Platon era sigur că bărbații imorali aveau să moară (evident și neinteresant), dar cu ocazia renașterii for fi femei.

Practic bunicile din Grecia Antică nu își amenințau nepoții prăpădiți că vor ajunge în Iad, spuneau ceva de genul: „Sofocle fii cuminte că dacă nu te transformi în mine!”, și Sofocle încremenea de groază.

Marc Aureliu și zăpada – iubire imposibilă

Acest mare împărat roman cu părul mai creț decât mintea iubea zăpada mai mult decât școala asta e clar. Roma era, cum să spun eu, destul de caniculară, în general. Adică temperaturile de 30 de grade la umbră erau un fleac, iar romanii subestimau cu siguranță temperaturile. Motiv pentru care împăratului Marc Aureliu nu i s-a părut mare brânză să își pună supușii să îi aducă un troian întreg de zăpadă în grădină pentru a se putea juca cu bulgări.

Pare absurd, dar ce să vezi, romanii iubeau zăpada, și au cam inventat băutura cu gheață. Aduceau zăpadă pe măgari din Munții Abruzzi. Odată ajunsă la destinație, jumătate topită, era aruncată în rezervoare subterane, și călcată în picioare ca să se transforme în ceva absolut fascinant: gheață.

Faptul că romanii iubeau băuturile cu gheață (unde gheața era mai scumpă decât băutura) nu este un lucru idiot. Faptul că se chinuiau atâta ca să o „producă” și că aveau așteptări atât de aberante însă… e cam idiot. Cu toate acestea, tot în Italia găsești cea mai bună înghețată, nu?

Regele Henric al VIII-lea, Photoshop și Blind Date

   Ai crede că oamenii au început să îți retușeze fața prin tehnici de manipulare foto abia în ultimul deceniu al secolului trecut. Azi este ceva normal să mergi la un „blind date” și să te așteptați ca persoana pe care ai văzut-o în poze să nu arate deloc așa cum apare în poza de profil. Pe vremea lui Henric al VIII-lea însă această surpriză a fost absolut șocantă.

   În Evul Mediu englez, acest mare barosan Henric iubea femeile foarte tare… un pic prea tare, motiv pentru care s-a lăsat ușor convins să semneze un contract prenupțial înainte de a-și cunoaște nevasta. Ce ți-am zis… blind date! Partea idioată vine din naivitatea regelui care nu a reușit să recunoască o fotografie photoshopată. Anne de Cleves era o femeie… o femeie. Pictorul Hans Holbein însă, „părintele Photoshop-ului”, i-a executat un portret în care i-a ascuns toate defectele și i-a pus în valoarea calitățile, rezultând un tablou foarte frumos, dar care nu reflecta cu nimic realitatea. Henric vrăjit de portret semnează contractul fără să stea pe gânduri.

    La fel de puțin a stat pe gânduri și când a văzut adevărata fața a Annei de Cleves, și a anulat aproape imediat contractul prenupțial în baza faptului că nu se întâmplase nimic între ei și căsătoria a rămas neconsumată. Practic omul a zis că nu mai stă și la desert și a cerut nota.

   Între noi fie vorba, și lui i-ar fi prins bine puține retușuri în Photoshop ;).

    Bun. A venit momentul să îți spun de unde am informațiile astea. Sebastian Schnoy a scris cu mult umor o carte de istorie: „Istorie pentru cei ce se tem de istorie”. Cartea o am de la TărgulCărții.ro și o găsești aici. Omul îți propune în carte să nu pomenească mult despre bătălii și date istorice, așa cum se întâmplă la școală, ci să vorbească despre lucruri stupide și foarte amuzante, despre care nu te învață la școală, lucruri care fac istoria fascinantă.

    Trebuie să știi că este scrisă din perspectiva evoluției germanilor, și am fost surprinsă ce buni sunt germanii la autoironie. O carte care merită un loc în bibliotecă. Este și de la editura Baroque Books and Arts, pe care ți-am mai spus că o ador. Are o copertă foarte fain ilustrată, are 214 pagini și costă doar 30 de lei.

You may also like

14 comentarii

  1. Daca si cartea e la fel de amuzant scrisa cum ai scris tu articolul si merita si numai pentru atat cumparata. Totusi e bine sa aflam si partile negative ale unor personalitati.

  2. Am râs un pic citind articolul tău. Nimeni nu a fost perfect, dar dincolo de valorile pe care le-au avut sau nu mulți oameni din istorie, contează amprenta pe care au lăsat-o asupra culturii.
    Tentante și cărțile!

  3. Foarte simpatic articolul :)) m-ai facut sa rad cu aceste randuri 😛 Foarte interesante informatiile :)) chiar nu le stiam :)) Pupicei! :*

  4. Ce interesant e articolul, chiar nu imi erau cunoscute datele astea. In liceu imi placea istoria si invatam cu drag pentru Bacalaureat, insa acum nu am mai avut timp sa citesc despre. Articolul tau a fost amuzant si ca o gura de aer proaspat.

  5. exemplele autorului sunt cam prost alese. ma asteptam la un caligula dar nu la marc aurelius: cunostea zapada bine din bataliile sale din centrul Europei cu triburile germanice, iar exprimarea ta ca avea mintea precum parul cret tradeaza ignoranta in privinta acestui imparat(citeste catre mine insumi si apoi mai gandeste te la formularea ta). in ce l priveste pe platon, ma tem ca nici autorul nu prea cunoaste bine gandirea lui si cultura greaca: era vorba mai degraba de un principiu feminin la care face referire cu reincarnarea in femeie a celui imoral. pt ca omul moral participa prin viata lui la ideile(formele) de dreptate, bine etc iar cel imoral nu, el urmeaza principiul feminin adica al materiei lipsite de forma, principiul masculin fiind cel al formei. in plus, e un anacronism sa numesti un om misogin ce a trait acum 2500 de ani folosind categoriile gandirii din prezent. dupa prezentarea ta cartea e un foc de artificii. si atat.

    1. Hei! Multumesc pentru comentariu! Inteleg punctul tau de vedere, dar relax… Articolul se vrea a fi unul amuzant, o „barfa” asa cum am spus de la inceput. Evident că oamenii despre care a scris autorul au realizat lucruri mari in viata, dar aici este vorba despre micile lor „hibe”. Si bineinteles că exprimarea mea este exagerată si afirmatiile au un ecou in principiile pe care le are societatea in prezent, altfel nu ar fi un articol amuzant. Cartea este, pe langa foarte amuzanta, plina de informatii mult mai documentate decat cele din articolul meu, mie mi-a placut și cred ca asta e tot ce conteaza. Zambeste si tu putin… nu doare :)) Zi faina!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *