Un desert cu emoție, vă rog!

 

Toată lumea iubește desertul. De ce nu ar iubi să și citească despre el? La asta mă gândeam în timp ce mă hotăram să scriu acest articol. De ce să petreci următoarele minute citind articolul acesta? Pentru că, sper eu să fie la fel de dulce ca desertul tău preferat.

Cred că desertul a fost inventat ca adeziv pentru amintirile noastre, în special pentru a ne aminti acele momente în care am reușit sau am obținut ceva. Desertul este mereu un premiu, o răsplată. Îl mâncăm atunci când merităm, pentru că am reușit în carieră, pentru că am mai supraviețuit un an, pentru că am mâncat tot pireul din farfurie, pentru că am luat o notă bună, pentru că ne-am ținut de dietă și nu am mai mâncat cartofi prăjiți o lună de zile. Desertul e mereu un premiu.

Adevăratele premii însă sunt amintirile pe care le sigilează. În funcție de cât de frumoase și prețioase sunt amintirile ne selectăm și deserturile preferate. Cel puțin la concluzia asta am ajuns pe măsură ce mă gândeam la care ar fi deserturile mele preferate. Sunt foarte simple, banale și nu trăiești nu știu ce experiență gustativă atunci când le consumi. Dar sunt preferatele mele pentru că funcționează ca niște capsule pline de amintiri, și amintirile trezesc emoții.

Unul din deserturile mele preferate este budinca. Da praful acela plin de chimicale care combinat cu lapte fiert se transformă într-o cremă, pe cât de simplă pe atât de irezistibilă. Îmi place pentru că de fiecare dată când mănânc budincă îmi amintesc de copilărie. De aptitudinile mele de cleptomaniacă mai exact. Atunci când mama făcea prăjitură și eu furam câteva lingurițe din budincă fără să mă vadă. Dar primeam și premiu. La sfârșit puteam să „ling” vasul. Asta după ce o cicăleam pe mama să nu pună toată budinca în prăjitură. Acum pot mânca liniștită un bol întreg până îmi e rău, fără să trebuiască să mă certe cineva. Partea cea mai bună este că are același gust acum, pe care îl avea atunci.

Un alt desert este ceva mai complex, doar pentru că nu implică prafuri: crema de zahăr ars. Dar nu acea cremă care se servește în restaurante, aceea care se răstoarnă elegant cu dosul în sus și se taie ușor cu lingurița. Nu, crema mea de zahăr ars este mult mai interesantă. Arată ca și cum ar fi fost un vulcan care a erupt odată cu dezlănțuirea unui cutremur. O las la cuptor până este neagră deasupra. Nu îmi place altfel. O pun într-un bol și savurez cu fiecare linguriță o frântură din trecut, mult mai proaspătă decât prezentul.

Există însă un desert care încapsulează nu doar amintirile mele, ci 500 de ani de amintiri ale unui popor care s-a dezvoltat prin cultură. Moti este un desert care are ca ingrediente principale cuvintele Japonia, lux și natural. Este un preparat delicat, construit elegant dintr-o crustă de orez cu diferite umpluturi. Pe lângă gustul și textura aparte, va elibera și o provocare. Aceea de a te pune în pielea împăraților și nobililor japonezi de odinioară, pentru că doar ei aveau privilegiul să guste acest desert, considerat de japonezi un dar al zeilor.

Poți să te bucuri de același desert de lux Japonez chiar în România. Motiko este singura companie din Europa care îți oferă același privilegiu pe care îl aveau și împărații din trecut. Pe Motiko.ro vei putea vedea că poți descoperi Japonia în arome de afine de pădure, ananas, alune, ceai verde sau mango. Ai posibilitatea să comanzi un desert cu eMOTIe chiar la tine acasă, deoarece oferă și servicii de livrare la domiciliu în București.

Dacă ai ajuns până aici citind articolul înseamnă că s-au întâmplat cel puțin 2 lucruri. În primul rând, se pare că într-adevăr l-ai găsit dulce precum un desert, motiv pentru care pot să îți spun mulțumesc și cu plăcere. În al doilea rând, înseamnă că îți e foarte poftă acum de un desert. Dacă ai citit atât de mult îl meriți, așa că îți ofer că premiu un desert. Cum faci rost de el e treaba ta. Eu mă duc să îmi iau porția mea pentru că am reușit să termin și acest articol.

Înainte să fugi la desert te rog sa îmi lași în comentarii răspunsul la întrebarea: Care e povestea desertului tău preferat? Ne vedem în comentarii.

 

You may also like

38 de comentarii

  1. Desertul preferat este clasicul orez cu lapte si scortisoara, pe care il mancam in copilarie. Si acum, cand mi-e dor, mi-l prepar, ce-i drept dupa reteta mea personalizata, cu lapte de cocos, dar de fiecare data cand il gust, simt ca ma intorc acasa!

  2. Da…chiar mi-ai facut pofticica…miam….pai mie imi plac la nebunie clatitele….dar si sufleul de ciocolata ;;) Mi-a placut mult si amintirea ta cu budincuta…super sweet….toti cred ca ne furisam si furam diverse creme pentru prajiturici 😛 Te puuup! :*

  3. Desertul meu preferat e Negresa. Îmi plăcea la nebunie în copilărie, acum îmi place și mai mult. Ba chiar, am făcut și eu prăjitura asta și mi-a ieșit delicioasă. 😀
    PS. ce bine arată desertul din poze 😀 Yum yum

  4. Am atat de multe deserturi preferate incat nu stiu ce as alege. Motiko este foarte bun, dar doar interiorul, exteriorul mi s-a parut greu de inghitit (cu sensul de neplacut, dar cred ca tine de gusturi pentru ca sotului I-a placut invelisul si l-a mancat si de la desertul meu :))

Lasă un răspuns