Ce vrea să îmi spună animalul meu de companie?

 

     Oare ce vrea să îmi spună? Oare spune că mă iubește sau doar că îi este foame? Înțelege ce spun? Cred că s-a întâmplat ceva și vrea să mă atenționeze. Ce vrea să îmi transmită animalul meu de companie? Dacă ești fericitul posesor al unui prieten necuvântător, aceste întrebări te frământă zilnic. Din nefericire, nu am un răspuns la ele. De fapt și eu îmi pun aceste întrebări. Așadar, cum putem afla răspunsul la ele? Simplu, te pui în pielea animalului tău de companie. Asta am făcut eu și am descoperit 5 lucruri pe care ar vrea să mi le transmită animalele mele de companie. Da, animalele pentru că sunt bazată și am mai multe. Dar hai să ți le prezint.
    Trăiesc la țară și am mai multe pisici și căței. Pisicile le mai împart și cu bunicii, de aceea vă voi face cunoștință doar cu patru dintre ele. În ordinea care îmi vine ei sunt:
     Ei sunt cei care îmi pun imaginația și sentimentele la încercare în fiecare zi. Să nu o mai lungim și să trecem la subiect.

    1. Nu te enerva pe mine!

    Oamenii arată în general ca niște idioți când se enervează pe alții, dar când se enervează pe animale chiar sunt idioți. Stați liniștiți, și eu fac la fel. Tocmai de aceea cred că prietenii mei blănoși mi-ar transmite acest mesaj. Să ne înțelegem, nu e ca și când nu aș avea motive. Dacă aș fi în locul animalelor mele asta mi-aș transmite de fiecare dată când:
   – Îmi vine cheful de alpinism escaladând mobila la trei noaptea, eventual doborând ceva foarte zgomotos. Astfel mă asigur că prestația mea este observată.
    Nu nimeresc toaleta și o confund cu floarea din cameră.
    Aleg ca loc de ascuțit gheruțele biroul
    Îmi fac un masaj la gingii cu noii pantofi ai Hadasei. De asemenea, mă asigur că nu o să o mai strângă… vreodată.
   – Mănânc din mâncarea Hadasei, chiar dacă am mâncat toată ziua și am mâncare specială pentru mine. Eu tot vreau păpica ei, chiar dacă ea nu poate mânca din mâncarea mea.
   – Am schimbări bruște de personalitate și chiar dacă acum două secunde îmi plăcea să mă mângâi pe burtică, acum vreau doar să te zgârii și să te mușc.
    Animalele nu au niciodată o vină când fac trăznăi. Este mereu vina stăpânului. Crezi sau nu, animalele tot trebuie educate. Sunt ca un prieten pe care trebuie să îl ajuți în continuu să devină mai bun. Așa că nu are rost să te enervezi pe ele. Încearcă să le înțelegi și să te pui în locul lor. În puțin timp îți vei da seama că locuința ta arată așa pentru ele:
      Păstrează-ți nervii pentru atunci când oamenii se comportă ca niște animale.

    2. Hai la joacă!

    În special dacă ești posesorul unei pisici, știi cu siguranță că ea nu va vrea să se joace când ai tu chef sau timp. La căței este mai ok. Ei fiind mai veseli, și mai putin pretențioși, se bucură de fiecare dată când vrei să te joci cu ei, asta doar dacă nu sunt morți de oboseală sau bolnavi. Eu cred că animalele sunt mult mai deștepte decât par… uneori. Dacă aș fi pisica sau cățelul meu, m-aș invita la joacă în momentele în care aș fi supărată sau fără inspirație, sau chiar super ocupată. Știi momentul acela când ești super-mega-extra ocupat la calculator și vine subtil pisica și începe să se alinte de tastatură. E modul ei direct de a-ți spune să mai faci o pauză, și că nimic pe lumea asta nu trebuie să fie mai important decât ea.
   Interacțiunile de genul cu animalele sunt destul de rare, având în vedere că jumătate din zi dorm, și cealaltă jumătate caută și cer de mâncare. Așa că profită de fiecare invitație exclusivistă pe care ți-o face animalul de companie. Mergi la joacă!

   3. Nu fi un idiot! Dacă vrei să fac ceva învață-mă!

    Ăsta e punctul meu preferat. Dacă aș fi cățelul meu m-aș sparge în râs de fiecare dată când aș auzi Aport! și aș vedea cum aruncă idioata cu bețe. Iar dacă aș fi pisică, pur și simplu aș râde când stăpâna încearcă să mă facă să fac orice. Adică e de la sine înțeles că eu fac ceva doar și numai atunci când vreau. Aș râde după care mi-aș da o palmă. Cât de idiot poți să pari în fața animalului de companie când tu te trezești de nicăieri să îi spui: Șezi!, Rostogolește-te!, Fă pe mortul!, Zboară!, Prinde luna!, Uită-te la soare! etc. Dacă vrei ca animalul tău să facă ceva trebuie mai întâi să înveți tu să îl înveți pe el. Dar românul nuuuu. Noi facem în felul următor:
    Ne uităm la Românii Au Talent, sau la mai știu eu ce emisiune în care vin niște oameni care au o relație fantastică cu animalul lor de companie. Și ne gândim: Mamă ce fain, vreau și eu! Uită-te la ei cum îl iubește pe stăpân, li se vede în ochi, și ce trucuri știu să facă.. Gata! Azorel! Adu mingea! Nu știu, cred că ne așteptăm la ceva miracol și câinele nostru să înțeleagă instant ce are de făcut. Și încercăm, odată, de două ori, în final concluzionăm: Câinele meu nu e bun. Ăla e de rasă! Sigur, ăla are implant de creier uman. Nici vorba, pur și simplu are un stăpân care nu e idiot și care investește în relația sa cu animalul de companie. Dacă vrei reacții și sentimente de calitate trebuie să investești timp de calitate. Nu știi cum poți să îți dresezi animalul? Din fericire pentru tine sunt pline magazinele și bibliotecile de cărți care te ajută în acest sens. Le poți citii în timp ce pisica ta stă pe ele.
    4. Ai grijă de mine
   În orice relație, indiferent cu cine sau cu ce o ai, iubirea este cea mai importantă. În cazul relației cu animalele însă, iubirea trebuie să capete o formă mai specifică, și anume grija. Cred că este baza relației cu animalul de companie, și cred că funcționează bilateral. Dacă aș fi animalul meu de companie mi-aș spune:
–  Ai grijă de mine pentru că și eu am grijă de tine. Am grijă să te apăr de necunoscuți și să te atenționez când ceva neobișnuit se întâmplă afară. Am grijă să nu te simți singură și să fiu suportul tău emoțional când ai nevoie. Se pare că am grijă și să simt când și unde te doare și să încerc să îți alin cumva durerea. Am grijă să inspectez tacticos fiecare persoană nouă cu care intri în contact și să îți ofer expertiza mea cu privire la valabilitatea acelei persoane. Am grijă ca atunci când cred eu că îți e foame să îți aduc un șoricel, o pasăre, sau o șopârlă la ocazii mai speciale. Am grijă de tine, deci ai și tu grijă de mine!
    Dar îmi iubesc animalul de companie, nu înseamnă asta că am deja grijă de el? Sigur că ai grijă de el. Dar ai grijă așa cum trebuie? Ai grijă să aibă hrana potrivită, atât uscată cât și umedă, pentru a-i satisface toate nevoile nutritive? Ești suficient de educat încât să știi că laptele de vacă nu e potrivit pentru pisica ta? Știi că ciocolata nu le face bine la câini, deși o mănâncă?
    Grija pe care o acorzi animalului de companie, reflectă modul în care te îngrijești de fapt pe tine. Așadar ai grijă de ei, merită. Un studiu arată că copiii de până în șase ani spun că preferă animalele de companie în defavoarea oamenilor. Știm cu toții că cei mici sunt foarte sinceri, dar au dreptate. Uneori animalele de companie sunt mai bune decât oamenii. Un animal de companie este mereu frumos, nu ține supărare, e acolo când ai nevoie și nu vorbește mai mult decât trebuie. Ah, și are mereu doar sentimente autentice. Practic nu te poate minții. Deci merită toată grija ta.
   Acum ți-e mai ușor să le porți de grijă decât îți era acum 10, 15, 20 de ani. Găsești ușor hrană specializată, cărți educative, echipamente și accesorii adecvate pentru prietenul tău poznaș. Le găsești pe Cattitude.ro, noul magazin online în care găsești doar cele mai bune produse pentru tine și prietenul tău. De ce Cattitude? Pentru că asta este atitudinea care face diferența în relația ta cu animalul tău de companie. Înseamnă siguranță, grijă, respect, educație și calitate. Au inventat-o pisicile dar și câinii o au. Până la urmă și ei sunt CATei. Împreună cu agenția de marketing Creative Wings, ei aduc în România calitatea produselor de brand din străinătate, mai precis, Europa, Canada și US. Împreună cu produsele, livrează și acea „Cattitude” de care ai nevoie.

    5. Te iubesc!

   Vreau să cred că asta mi-ar transmite prietenii mei necuvântători și totuși atât de comunicativi. Dar zic să nu vorbesc eu ci să îi las pe ei să ia cuvântul:
     Acestea sunt lucrurile pe care cred că mi le-ar transmite mie animalele de companie. Cred că și prietenii tăi cu ghetuțe și blăniță vor să îți spună aceleași lucruri. Așa că, ascultă-le cu atenție, oferă-le timp și produse de calitate, investește în relația ta cu ei și veți fi de invidiat. Aștept un Miau sau un Ham Ham în comentarii. Dacă animalul tău de companie mi-ar lăsa un comentariu, ce mi-ar spune? Pupici!

You may also like

25 de comentarii

  1. Eu am pisici – si fiecare din ele are propria personalitate. Ultima e foarte poznasa si face toata ziua prostii. Ar trebui sa vezi cum se uita celelalte 2 pisici cand o vede pusa pe fapte mari.
    Celelalte sunt foarte cumintele si ascultatoare.
    Eu am senzatia ca, cu cat vorbesti mai mult si le explici mai des lucruri, cu atat devin mai inteligente si inteleg mai multe.

  2. Eu imi doresc foarte tare o pisicuta, sper sa reusesc sa il conving pe "colegul de apartament" ca merita efortul. E total impotriva pentru ca si asa avem foarte putin timp liber, cine ar mai sta sa aibe grija si de matza? Insa poate vine moshu' :))

  3. Eu am 4 pisici la mine, 3 la soacra-mea, am avut caine si sper sa mai am unul in viitor. Asa ca orice iubitor de animale are un plus de simpatie din partea mea.:) e foarte haios articolul tau! Sa stii ca eu chiar m-am.intrebat in astia 14 ani de cand am inceput sa am animale, ce mi-ar spune astea daca ar putea sa turuie o zi, macar. Uneori cred ca mi-ar trage un perdaf….��

  4. Iubesc animalele, inca de mica am locuit cu pisicile in camera si nu pot spune de cate ori seara pe la 1 sau 2 una dintre pisici se gandea ca este timpul de joaca asa ca ma trezea mieunand sau pur si simplu dandu-mi cu labutele peste fata. Acum motanul a crescut si a trecut la o noua faza: urcatul pe mobilier si trantitul unei carti/jucarii/sau orice alt obiect in cap :)) Am ajuns sa eliberez dulapul pentru a scapa de aceasta problema, dar mereu gaseste el o solutie.

  5. Se observa faptul ca ai muncit pentru acest articol si ai mare dreptate. Este normal sa ne enervam pe animale, zic eu, pentru ca suntem fiinte si avem emotii/sentimente/reactii, nu suntem stana de piatra, iar ele sunt necuvantatoare. Daca trecem dincolo de bariera si consideram ca animalele au drepturi egale cu noi oamenii inseamna ca bariera este intre noi si realitate.

  6. Imi place articolul! Imi aduce aminte de catelul meu pe care l-am pierdut acum cateva saptamani. Imi era atat de drag, si m-a durut atat de mult sa-l vad suferind in ultimele zile de viata. Privirea lui nevinovata, bucuria pe care o simtea cand eram langa el și atasamentul sau raman amintiri frumoase, doar amintiri…

  7. De cate ori nu asistam la povesti emotionante si incredibile din lumea necuvantatoarelor. Probabil ca doar cei ce iubesc cu adevarat animalele inteleg ce exprima un "ham" , "miau" sau alte voci

Lasă un răspuns