Ce fel de ştampilă sunt eu?

    Ştamplia. Acest banal, neglijat, subestimat obiect ce ne înconjoară existenţa, merită puţin mai multă atenţie. Până la urmă face atâtea pentru noi, ne scuteşte de atâta efort şi nu primeşte niciodată măcar un mulţumesc în schimb. Toată ziua le batem în cap, zbierăm la ele, le scuturăm, le trântim. Bine că nu pot să plângă pentru că, dacă ar putea, ar fi plin de cerneală peste tot. Aşadar, în semn de recunoştinţă pentru ele, eu zic că merită să le fac un scurt istoric plicticos.

    Ştampilele îşi au originile în Asia. Primele tipuri de ştampilă erau sculptate în lemn şi erau folosite pentru a imprima litere sau decoraţiuni. Au apărut în Asia în jurul anului 100 î.e.n, urmând să ajungă în Europa abia în 1300 e.n.

     Ştampilele cu mâner de lemn şi cap din cauciuc au apărut şi au început să fie intens folosite abia în anii 1900. În special dunpa Al Doilea Război Mondial, companiile au început să fabrice acest tip de ştampilă.

   Începând cu anii `70, au fost introduse pe piaţă ştampilele mecanizate, care nu mai aveau nevoie să fie îmbibate în cerneală. Ajungem astfel în zilele noastre la ştampilele personalizate, de toate felurile, dimensiunile şi pentru diferite scopuri.

    Cât despre mine, dacă ar fi să inventez o ştampilă, aceasta ar fi : ştampila eyeliner-ului perfect. Nu ar fi foarte tare să nu mai trebuiască să stai jumătate de oră în faţa oglinzii, chinuidu-te să faci codiţa de la ochiul drept să semene cu cea de la ochiul stâng?  Imaginaţi-vă o ştampilă ce o aplici dimineaţa  şi…. tadam…eyeliner perfect aplicat de fiecare dată. Ar fi fain, dar nu tare cred că e posibil.

     Oricum, azi vorbim despre cei de la Colop, care fac ştampile la greu, de tot felul, ba chiar puteţi intra aici să vă personalizaţi propria ştampilă. Uitându-mă aşa pe site-ul lor, mi-am dat seama că ştampilele seamănă destul de mult cu oamenii. La fel ca ştampilele, cu care odată ce ai ştampilat nu tare mai poţi şterge, noi oamenii avem o mare influenţă asupra altora prin ce vorbim, ce facem, ce alegem. Vrem nu vrem, până la urmă şi noi suntem nişte ştampile. Singura diferenţă este că noi putem alege ce fel de ştampilă am vrea să fim.

    Eu m-am găndit şi am reuşit să trag nişte concluzii. De exemplu, nu mi-ar plăcea să fiu ştampila momentului. Să trăiesc tot timpul presată de timp, sau să muncesc foarte mult doar pentru un moment de satisfacţie, pentru 15 minute de faimă? Nu prea cred!

    Să fiu ştampila tinereţii? Nu că nu mi-ar plăcea să fiu mereu tânără, dar mie îmi place să evoluez. Prefer să fiu bătrână şi un izvor de înţelepciune, decăt tânără şi cu mintea slabă.

 
     Cum nu am găsit o ştampilă să mă reprezinte, m-am întrebat : ce fel de ştampilă sunt eu? Apoi mi-am amintit cât de mult iubesc eu voluntariatul. M-am jucat un pic pe site-ul lor şi mi-am făcut propria ştampilă. Ştampila voluntară. Are sens pentru că ştampilele fac numai voluntariat. Nu e ca şi cum sunt plătite pentru cât ne ajută. Aş avea o ştampilă care ar arăta cam aşa:

      Ar avea ca amprentă tot un pinguin. De ce un pinguin? Nu sunt animalele mele preferate, dar sunt foarte buni voluntari. Mai precis au un spirit de sacrificiu impresionant. Masculul pinguin este dispus să stea la -40 de grade Celsius, pentru 65 de zile pentru a cloci oul de pinguin, în timp ce femela este lăsată liberă. Ăsta da spirit de voluntariat! Într-o anumită măsură vreau şi eu să mă asemăn cu aceşti pinguini. Pentru că, atunci când renunţi la propriul confort pentru a-i ajuta pe alţii, atunci cunoşti adevărata fericire. Credeţi-mă informaţia este verificată.

      Voi ce fel de ştampilă sunteţi? Ia daţi repede fuguţa pe site-ul celor de la Colop şi creaţi-vă cea mai cool ştampilă.

        Articol scris pentru a treia probă din concursul SuperBlog 2015. 

You may also like

4 comentarii

Lasă un răspuns